Care sunt soluțiile sunt pentru ieșirea din sărăcie?

Sunt românii, cetățenii cei mai săraci ai Europei? Iată o întrebare la care răspunsul nu poate fi simplu. Cert e că de ani de zile, de când stau în România, urmăresc realitățile și statisticile și concluziile nu sunt deloc îmbucurătoare.
Încerc să înţeleg, să-mi pun întrebări, să găsesc soluții.

România este cea mai săracă din Uniunea Europeană, dacă iei în calcul anumite zone din țară. În statistici, mai mult de 40% din populație este expusă riscului de sărăcie și excluziune socială, iar 48,5% dintre copii trăiesc în condiții precare.
Lipsa de bani este cel mai puternic resimțită în zonele rurale, în care trăiește aproape jumătate din populația țării, cam 45%. Două treimi din oamenii din sate trăiesc în sărăcie și prezintă un risc, nedispunând de resurse financiare necesare unui nivel minim și unei vieți decenţe, ci mai degrabă Evului Mediu.
Un studiu realizat de World Vision România arată că în două din trei gospodării din rural lipsesc lucrurile cele mai semnificative. Dincolo de modul în care se desfășoară viața lor, trebuie reținut că această aproape jumătate din populație este o problemă pentru dezvoltarea noilor generații.
Menționăm de asemenea că 66,1% dintre românii din rural au venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor, sărăcia atrage după ea și lipsa de educație, boli și dezvoltare nesănătoasă. Copiii din mediul rural din România aleg cea mai scurtă, dar nesigură modalitate de a avea niște bani în buzunar: părăsesc școala și lucrează în agricultura de subzistență sau fug în străinătate.
Așadar, membrii unei familii sărace care suferă de malnutriție, vor avea și carențe de educație, școlarizare și calificare, prin urmare au și șanse reduse de ocupare în muncă. Cei mai afectați sunt copiii, 48,5% dintre minorii români trăind în condiții precare, spune studiul Word Vision.

Săraci pentru că sunt needucați sau needucați pentru că sunt săraci?

Aceasta e dilema care exprimă clar acest cerc vicios: sărăcie – educaţie.
Cine poate da un răspuns atât timp cât cifrele spun că lipsa educației alimentează sărăcia multor români care trăiesc în zonele rurale? Abandonarea școlii este primul pas, pe care doar în 2014, mai mult de 18% dintre copiii români l-au făcut. Procentul este cu mult peste media europeană, de 11%, de părăsire timpurie a școlii. Educația pentru acești copii a devenit un lux.
Aproape jumătate dintre elevii intervievați în studiul World Vision România, confirmă că n-au mai mers la școală pentru că familia nu i-a putut susține financiar.
Frigul și lipsa de energie electrică împiedică 360.000 de copii să-și facă temele (menționează raportul „Bunăstare pentru copiii din mediul rural”).
Ei își ajută părinții în gospodărie, înainte și după școală. Cercetările arată de asemenea, că cei mai mulți dintre copiii din rural nu merg la grădiniță. 37% dintre persoanele cu vârsta peste 15 de ani, abia pot citi sau scrie, ei nu înțeleg ce citesc sau nu pot scrie, așadar sunt analfabeți funcționali. Nici nu e de mirare, atât timp cât același studiu arată că, atunci când este vorba de reduceri, un sfert dintre părinții intervievați au recunoscut că în criză financiară, mai întâi taie sumele pentru cărți și educația copiilor, cele pentru activități extracuriculare și participarea la competiții și/sau tabere școlare.
Atât timp cât părinții lucrează într-o agricultură neperformantă, nu au nici o perspectivă a unui viitor mai bine plătit.
În această luptă împotriva sărăciei, lipsa de educație este factorul care influențează major, iar sărăcia pare a fi singurul bun moștenit din generație în generație și transmis copiilor și nepoților, care vor urma exemplul părinților și bunicilor.
Așadar, dacă aceste lucruri nu se schimbă, statisticile vor rămâne sumbre, iar sărăcia în România va fi realitatea de necontestat, mult timp de aici încolo.

Românii ajung la medic pentru că sunt bolnavi sau săraci?

Malnutriția este un alt element în jurul căruia se formează un cerc vicios. 225.000 de copii merg la culcare pe stomacul gol, în fiecare zi. Un copil flămând nu poate învăța și, prin urmare, nu se poate dezvolta pentru a trăi o viață fără griji. Din această perspectivă, situația românilor care trăiesc în mediul rural este una dintre cele mai dure din Europa.
Așadar lipsa banilor nu se reflectă numai în educație. Studiul World Vision România a arătat că 72% dintre familiile din rural nu sunt în măsură să ofere o masă minimă variată copiilor, pentru a preveni slăbiciunea și bolile. Mai mult decât atât, apare și nevoia de bani pentru problemele de sănătate acute și tratamentul lor. România rurală „cultivă“ o populație bolnavă din cauza lipsei de bani, pentru care nu pare a exista nicio cale de ieșire de-a lungul anilor următori.
Raportul „Bunăstarea copiilor din mediul rural“ arată că părinții sunt conștienți de faptul că din cauza lipsei mijloacelor financiare nu pot asigura o dietă sănătoasă copiilor. Legumele cultivate în gospodărie sunt insuficiente pentru întregul an. Jumătate din familiile chestionate menționează că alimentația nu este diversificată, deoarece nu pot oferi copiilor produse din fiecare grup de alimente: cereale, carne, ouă, lactate, fructe și legume. Cumpărarea acestor produse din magazine, este practic imposibilă, având în vedere nivelul prețurilor față de cel al veniturilor acestor familii.
Prin urmare, mulți copii sunt lipsiți de vitamine și minerale esențiale pentru creștere și dezvoltare armonioasă. Viitorul lor și al următoarelor generații este în pericol.
Mulți români spun că atunci când nu știi ce să pui pe masă în ziua următoare, medicamentele și vizita la doctor par a fi mai puțin importante.
Confruntându-se cu sărăcia, un sfert din adulții intervievați au declarat că nu cumpără medicamente și nu-și pot face o programare la un medic specialist dacă au nevoie. Percepția generală este că, deși îngrijirea sănătății este, teoretic, gratuită, există costuri asociate – cum ar fi transportul sau valoarea necompensată a medicamentelor, imposibil de suportat.
În România oamenii se tem de ideea că ar trebui să dea „mită” -” dacă nu dai bani, copilul nu este tratat în mod corespunzător“, a declarat unul dintre participanții la studiu. Fără bani pentru „buzunarul“ medicului, oamenii nu merg la un doctor.
De asemenea, statisticile arată că în 2015, 80% din casele din rural nu erau conectate la rețeaua de canalizare. 65,2% din gospodării aveau o toaletă în grădină și doar jumătate aveau acces la apă curentă. Cei mai mulți dintre copiii din sate au spus că ei nu se spală în fiecare zi și 40% dintre tineri se spală de două, sau cu noroc, de trei ori pe săptămână. 7,5% dintre copii indică faptul că fac doar o singură dată, în șapte zile, baie sau duș.
Cât s-o fi schimbat situația de atunci? Să ne mai mirăm de transmiterea bolilor infecțioase?

O Românie, două…

Ocuparea redusă a forței de muncă, în rural, duce la sărăcie. Abandonul școlar, lipsa unei calificări profesionale în zonele rurale, duc șomajul în rândul tinerilor de 18-24 de ani, la aproape 25%. Dintre persoanele între 18 și 60 de ani, doar 46% au un loc de muncă, de multe ori prost plătit. Aceste cifre arată că pe termen lung, România va avea probleme macroeconomice serioase. Sărăcia extremă va exista mult timp.
În urban, situația pare a fi mai bună, dar în realitate, lipsa angajaților nu lasă economia să se dezvolte, în ciuda faptului că este semnalată o creștere economică record.
Din păcate, economia se dezvoltă inegal și sunt antrenate numai câteva categorii de populație în acest miez de prosperitate. Pentru restul, problemele economice nu se mai termină.
Doar investiția în servicii integrate, sociale-educaționale și medicale, poate fi raza de speranță că s-ar ieși din cercul vicios, dar, din păcate, deși vocile specialiștilor menționează din ce în ce mai des această soluție, cele trei ministere nu au încă o strategie de lucru comună, iar la nivel județean sunt puțini administratori de județ vizionari, care să adopte astfel de soluții curajoase și eficiente.
Rămâne un șantier de lucru serios în care ne-am angajat și noi FONSS-ul pentru a convinge autoritățile de viabilitatea acestei idei și necesitatea schimbării de perspectivă în asistența comunităților.
Andre Muit