A murit. După ce a fost decontaminat cât s-a putut, după consult și ceva perfuzii, peste noapte, s-a dus. Ieri era un om mâncat de viu de viermi, în stradă. Acum nu-l mai doare.

Intâi m-a sunat medicul care l-a luat în grijă. Mi-a spus starea pacientului și demersurile posibile. Apoi, pe la la 2.30 astă noapte, medicul șef de gardă de la chirurgie, dr Andronic, m-a sunat să afle informații suplimentare mai ales despre situația socială a pacientului. ”L-am curățat de 1000 de viermi, mai are 1500. A stat în propria mizerie zile multe. Acum nu se mai mișcă și nu vorbește. Are nevoie de cineva care să-l îngrijească și să-l curățe continuu”, mi-a spus dl doctor. Nu voia să-l interneze pe dl Costică pentru că mai avusese un caz pe care l-au internat pentru cateva zile și a stat patru luni. ”A consumat o grămadă de buget- mi-a spus medicul despre celălalt caz social- că nu aveam unde-l duce.”

Oricât de cumplit ar suna, știam că medicul are dreptate. 

După ce am încheiat discuția, până dimineață am căutat soluții: ce servicii are DGASPC, ce servicii are DAS, cine e in CA al Spitalului Sf Spiridon, care sunt datele de contact ale directorului, ce bază de date cu mass media am, unde ași face o conferință de presă dacă e cazul…Multe căutări, cu o singură tintă: să găsesc soluția ca un om mâncat de viermi, care ar putea fi considerat neinternabil, să trăiască în continuare. Căutările nu m-au dus la o soluție ci la improvizații, dar s-au oprit la 7 si câteva minute, când medicul care îl îngrijise pe dl Costel a anunțat că omul a murit.
Acum nu-l mai doare.

Noi însă suntem la fel de neputiincioși. Aici trebuie să insistăm pănă avem soluții.

Ieri dl Costică era carne vie, la un colț de stadă, mâncat de viu viermi. E vorba de un om al străzii, cu o parte a picioarelor amputate, care zăcea lângă un bloc pe șoseaua Nicolina, din Iași, față în față cu Biserica Catolică. După amputație și externarea din spital, conform declarației lui, a fi fost lăsat de ambulantă în dreptul acelui bloc, într-un căruţ pentru persoane cu dizabilități. Alți oameni ai străzii l-au ajutat să se întindă și pentru că nu a mai fost pansat, având în vedere cum au evoluta rănile, a ajuns să fie efectiv mâncat de viermi. Sânge pe jos, viermi vii pe pavele și în rănile lui, un om livid acoperit parțial cu pături murdare și câteva perne mici – asta am văzut când am ajuns la locul respectiv.

Mă sunase cu câteva minute în urmă dna Ema Ciobanu, de la Asociația Harmony and Hope, care distribuie mâncare oamenilor străzii. ”Am vrut să-i dau de mâncare omului și Sami (fiul ei care face aceeași muncă) văzând în ce stare e Costel (n.n. bărbatul în cauză) a dat pătura la o parte și am crezut că mor când am văzut viermii. Mihaela, mi-a spus, suntem în secolul 21 și mor oameni lângă noi mâncați de viermi ca în război? Nu pot accepta asta, hai să facem ceva.”

Ema avea vocea gâtuită de indignare pentru că încercase deja să cheme autoritățile – Poliția Locală și Ambulanța și au veni și unii și alții dar la refuzul bărbatului de a merge la spital, asistenta de pe ambulanță a spus că ea nu poate consulta în stradă și poliţiştii că nu-l pot ridica cu forța.

La câteva minute, dl Liviu Zanfirescu, șeful Poliției locale Iași, mi-a confirmat că Poliția Locală nu poate să ridice un om și să-l oblige să meargă la spital, dacă acesta refuză, doar Direcția de Asistență Socială poate, în urma constatării făcute de asistenții sociali să ceară internarea omului.

Am sunat la DAS, la dna Luminița Munteanu, directorul instituției și i-am povestit cazul, solicitând intervenția.

DAS – prin angajații de la Centrul de primire în regim de urgență pentru persoanele fără adăpost a venit la fața locului și a solicitat un echipaj de salvare și în prezența Poliției Locale, dl Costel a fost dus la UPU la Spitalul Sf Spiridon” Iași .

VIDEO: 22.08.2019, Șos. Nicolina Iași.

Scurtă istorie

Costel C. este de mult în stradă. Astă iarnă, când era frig de crăpa pietrele și eram la Gara Iași cu Serviciul Voluntar de Ambulanță încercând să convingem oamenii străzii să meargă la adăpostul Primăriei Iași (la Centrul de primire în regim de urgență pentru persoanele fără adăpost), Marius Grațian Benchea, directorul SVA Iași l-a avertizat în fața mea pe acest om că la cum îi arată picioarele, dacă mai stă în frig le va pierde. Omul nu a vrut să meargă la adăpost. Următoarea seară l-am găsit căzut în gară și Marius și Alex (asistentul șef de la SVA) i-au acordat primul ajutor și au chemat ambulanța, care l-a ridicat pe dl Costel și l-au dus la spital.

Am auzit apoi că i s-au tăiat degetele de la picioare. Din păcate, omul a plătit crunt viața de om al străzii.

VIDEO LIVE din urma cu 8 luni. Gara Iași, din seara în care dl Costel C a fost luat de Ambulanță într-o stare foarte gravă. Atunci i s-au amputat degetele de la picioare.

Costel C. este din comuna Ungheni. Are o soră la Miroslava și spune ca are un fiu în Franța, pe care îl așteaptă să-l ia.

Ca mulți oameni ai străzii el nu este din Iași, deci nu ar trebui asistat prin servicii locale (sursele financiare locale sunt alocate pentru oamenii din municipiu). Conform legii, ar trebui ridicat de pe stradă și sesizată Poliția și Primăria din localitatea de domiciliu să îl ia acolo și să-i ofere sprijin. Din păcate, autoritățile locale din comune nu au servicii de niciun fel pentru oamenii precum Costel.

O altă variantă ar fi ca asistența să fie preluată de CJ Iași, instituția cu competențe de soluționare a cazurilor din întreg județul. CJ Iași are, prin Direcția Generală pentru Protecția Copilului și Asistență Socială 10 centre pentru adulți în dificultate, pentru peste 700 de adulți. La acestea se adaugă și vreo trei Unități medico-sociale. De câte ori întreb dacă acestea ar fi o variantă pentru oamenii străzii din județ, precum dl. Costel C. Mi se spune că nu sunt locuri.

Aspecte de rezolvat

În seara asta am vorbit la UPU și mi s-a spus ca dl Costel este în sala de consultații. 

Medicul va decide dacă îl ține internat sau nu. Am întrebat: dacă după ce e îngrijit medicul decide să nu fie internat, unde îl duceți?

Pauză.

Pauză.

”Mâine vorbiți cu asistentul social, eu nu am voie să vă mai dau informații” – mi se răspunde după câteva secunde.

Știu și eu legea. Și?

Cooperant până la un punct, chiar și după oarece presiune, sistemul se închide la prima întrebare fără răspuns.

În fapt, am apăsat pe rană. Nu au unde-l duce. Poate la Centrul de primire în regim de urgență pentru oamenii străzii, dar asta înseamnă un transfer făcut noaptea, fără să fie nimic discutat înainte sau poate din nou, în locul acum curățat de cei de la Salubris, tot la solicitarea DAS.

Ar mai fi varianta internării în spital, deși toată lumea știe că nu-s doriți nici în sistemul medical oamenii străzii. Între timp instituțiile ar putea lucra împreună la o soluție. Din păcate însă, în lipsă de soluții și conlucrare între instituții, și cei de la UPU știu că odată internat un astfel de pacient devine o problemă, pentru că se va relaxa toată lumea că pacientul e la adăpost, prilej să nu se mai facă mare lucru. Sunt multe cazuri în spitalele din țară care sunt de fapt cazuri sociale și pentru că instituțiile de asistență socială nu au sau nu găsesc soluții, sistemul sanitar nu poate scăpa de ei.

Amputația ar trebui să îi dea dreptul la o indemnizație de persoană cu dizabilități și la ocrotire conform acestui statut. Dar știu că drumul e lung și pentru unii ca el,  imposibil de parcurs fără suport.

Nu știu ce se va întâmpla cu dl Costel, dar voi urmări. Trebuie să fac asta pentru că nu am încredere că omul contează și toate deciziile se vor lua ca să-l sprijine, să îi ușureze zilele, câte o mai avea.

Mi-a rămas în minte replica asistentului medical de la UPU care a înregistrat datele mele: ”aaa, sunteți cu cazul social? Cum l-ați selectat, că-s mulți ca el?”

Știu că în stradă, în nevoie sunt mulți, enorm de multe persoane. Că nu concentrarea pe cazul Costel rezolva situațiile acelea, ci funcționarea sistemului de asistență socială, existența serviciilor de asistență socială nu a pomenilor de orice formă, în scop electoral. Asta e soluția reală, dar până atunci dl Costel C. ar fi murit mâncat de viu de viermi, iar noi am fi trecut pe lângă el, gândind ca e un alt beţiv căzut acolo, care se va ridica.

Mihaela Munteanu