Excelența Sa dna Tove Bruvik Westberg -ambasador al Regatului Norvegiei în România este deja cunoscută mediului neguvernamental pentru vizitele făcute implementatorilor de proiecte cu finanțare norvegiană. Eu am cunoscut-o în această calitate, când în urmă cu aproape doi ani, a participat la lansarea de la Iași a proiectului ”Parteneriat pentru incluziune”. Ulterior, am regăsit-o pe Excelența Sa și la alte evenimente și am urmărit cu interes inclusiv reacția atentă pe care a avut-o atunci cand cazul Bodnariu a pus pe jar o parte a românilor și implicit a fost adus în atenție sistemul de asistență social norvegian.

Se caracterizează ”un cetățean obișnuit norvegian”, mamă a patru copii- adulți acum – așadar un om care cunoaște din experiență, ce înseamnă să fii părinte în Norvegia.

Cum privește Excelența Sa dna Tove Bruvik Westberg problema familiilor ai căror copii au fost luați în grija serviciului norvegian de protecție a copilului? Iată una dintre curiozitățile de jurnalist pe care cu greu o înving. Ating întrebarea însă ușor, pentru că prețuiesc faptul că doamna ambasador a manifestat, în toate dialogurile, deschidere spre orice subiect, și rezultatul vine de la sine: ”se pare că există o diferență în percepția asupra serviciului de protecție a copilului. Probabil că diferențele culturale nu sunt atât de mari, ci este vorba mai degrabă de o lipsă de informații. Ambele state au ratificat Convenția ONU privind drepturile copilului, iar Norvegia a încorporat prevederile convenției în legislația națională, inclusiv în Constituție. Noi avem prevederi care interzic expres pedepsele corporale și violența domestică, ceea ce înseamnă că autoritățile au obligația de a cerceta și interveni. Dar, ceea ce se pare, este încă o provocare privind comunicarea, e faptul că aceste structuri sunt foarte bine reglementate și  există reguli foarte stricte: acest serviciu este în subordinea unui Consiliu Regional care îi controlează activitatea, iar acțiunile lui se desfășoară într-un mod foarte transparent. Menirea acestui serviciu este de a ajuta copiii și familiile lor, când trec prin situații dificile.”

Înțeleg din plin ceea ce spune Excelența Sa- vorbește de reguli clare și stricte, respectate de toți, de legislație severă pentru pedepsele corporale și mai ales de nivel de încredere în instituțiile mandatate cu anumite atribuții: ”norvegienii au un nivel ridicat de încredere în autorități și justiție” – precizează domnia sa. Comunicarea trebuie să continue, adaugă dna ambasador, pentru deplina înţelegere a situațiilor și ca o modalitate de acoperire a diferențelor culturale dintre cele două țări.

De altfel, se pare că norvegienii, ca donatori internaționali ce susțin serviciile sociale în România, înțeleg profund diferențele de abordare, chiar și-au asumat să investească pentru reducerea disparităților între țările din Europa.

– Excelență, după ce ați vizitat o parte dintre implementatorii de proiecte cofinanțate din fondurile norvegiene, puteți spune dacă se investesc bine aceşti bani?

– Cu siguranță că da și există iniţiative foarte bune și inovative în furnizarea de servicii sociale către populație. Tocmai de aceea, vom continua să sprijinim aceste iniţiative.

Mă mulțumește vestea bună, pentru că știu că în ciuda mesajelor publice cu iz patriotic profund, noi românii nu ne manifestăm patriotismul deplin și când e vorba de semenii noștri din țară care deseori se zbat în mizerie, boală, uitare, fără ca toate ziarele și rețelele de socializare să ceară cont guvernanților și politicienilor pentru starea respectivă. Sunt marșuri pentru miile de copii luați în grijă de autoritățile române pentru că sunt înfometați, neglijați, abuzați și bătuți de părinți?

Îmi rețin din nou alte potențiale întrebări și mă întorc la ”cetățeanul obișnuit norvegian” – Excelența sa, dna ambasador Tove Bruvik Westberg, pentru a-mi lua la revedere și a-i comunica, așa ca bun român, că și eu am încredere că în viitor va crește nivelul de conștientizare și grijă față de copii și la noi, și că îi mulţumesc pentru că se alătură eforturilor făcute de ONG-uri pentru ca beneficiarii lor să aibă șanse mai multe, datorită investiției făcute din banii publici norvegieni.

Mihaela Munteanu