Unde începe sărăcia din România?
În România trăiesc cei mai săraci copii din Uniunea Europeană, iar jumătate dintre aceştia locuiesc în mediul rural. La sate, există un grup în creştere de copii foarte vulnerabili care provin din familii sărace, cu un singur tip de venit, adesea doar alocaţia sau venitul social. Aceşti copii se confruntă zilnic cu vulnerabilităţi multiple: munca şi nu joaca sau educaţia este preocuparea cotidiană, merg la culcare flămânzi şi se simt marginalizaţi în comunitate şi chiar în familia lor.
Word Vision România a realizat o hartă a sărăciei, cu consecințele ei pentru această țară. Se discută intens despre pachetul de măsuri antisărăcie în România. O decizie salutară dacă va însemna “… ca măsurile de implementare şi soluţiile de finanţare ale pachetului să fie ferme dar realiste şi, mai ales, să fie comunicate publicului larg şi monitorizate pentru a ne asigura că nu rămân doar un set de deziderate. Acest pachet este deosebit de important pentru că are potenţialul de a îmbunătăţi calitatea vieţii pentru cei 48% dintre românii care trăiesc sub spectrul sărăciei şi că oferă şanse mai bune de dezvoltare celor 51% dintre copiii aflaţi în risc de excluziune socială” – a declarat Daniela Buzducea, Director Naţional World Vision România.
Realitatea cu care trebuie lucrat e crudă: somnul e soluția pentru foame pentru 225.000 de copii din România, numai că somnul îi duce la o altă zi de lipsuri. 72% dintre familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani dieta minim acceptabilă, ceea ce provoacă îmbolnăviri grave sau malnutriţie.
Un copil flămând nu poate învăţa la şcoală
În 2014, rata abandonului şcolar a trecut de 18%, în timp ce în Uniunea Europeană media de abandonare timpurie a şcolii a rămas la 11.1%. În mod cert, un copil flămând nu poate învăţa la şcoală. Ajunşi acasă, frigul, lipsa curentului electric şi nevoia de hrană îi opresc de la teme pe 360.000 de copii (1 din 5 conform Raportului Bunăstarea Copilului din Mediul Rural) care îşi ajută părinţii muncind în gospodarie, înainte sau după şcoală. Surprinzător sau nu, sunt tot 225.000 de copii care lipsesc complet de la şcoală pentru a munci în gospodarie.
Lipsurile majore şi responsabilităţile domestice nu le mai permit copiilor să urmeze o educaţie. Aşa se explică procentul de 37% dintre persoanele cu vârste de peste 15 ani care prezintă analfabetism funcţional: nu înţeleg ceea ce citesc sau nu ştiu să scrie corect. Copiii din mediul rural petrec în medie 35 de minute în drumul spre şcoală iar 1 din 5 copii merg mai mult de o oră pe jos până la şcoală. Infrastructura slab dezvoltată, satele izolate şi drumurile pline de noroi sunt o altă piedică majoră pentru educaţia unui copil. Alocaţia şi venitul social nu este de ajuns pentru a plăti transportul sau cazarea necesare frecventării unui liceu din mediul urban. Astfel, 20% dintre copiii din mediul rural rămân cu 8 clase, o treime dintre aceştia fiind expuşi riscului de sărăcie, având şanse reduse de angajare.
Iată ce relevă studiul realizat de World Vision România în anul 2014.
Fără educație – șanse reduse de angajare
Majoritatea părinţilor înţeleg importanţa şcolii pentru dezvoltarea copiilor lor, dar apreciază că după clasa a VIII-a, când copiii trebuie să-şi continue şcoala în licee, la oraş, în afara comunităţilor lor, costurile ce trebuie acoperite depăşesc posibilităţile lor financiare. De aceea ei sunt nevoiţi să-şi retragă copiii de la şcoală, şi să-i implice de mici în munci agricole sau în propria gospodărie atunci când ei merg la câmp: „Mă ajută toată primăvara, la prăşit, la munci agricole. Cei mari la munca agricolă, cei mici în casă, au grijă de fraţii mai mici, dau cu mătura, dau mâncare la animale…”, a declarat un părinte din judeţul Vaslui.
La vârsta copilăriei, sentimentul de fericire nu ţine cont de lipsa locurilor de muncă. Cel puţin asta se încăpăţânează să ne demonstreze Narcis, un băieţel vioi care în scurt timp ar trebui să se bucure de prima petrecere aniversară. Cu toate acestea, casa sărăcăcioasă în care locuieşte împreună cu părinţii, dau de înţeles că băiatul nu va primi un tort cu lumânare de ziua lui. Cu eforturi supraomeneşti, părinţii lui Rareş au reuşit să zugrăvească şi să aranjeze exteriorul casei lor, însă resursele nu le permit mai mult, nici măcar racordarea la reţeaua de curent electric. Copiii trebuie să se grăbească să îşi scrie temele pe fugă, până nu se lasă întunericul. Altfel, rămân cu tema nefăcută.
Lipsa locurilor de muncă, specifică multor comunităţi din mediul rural, este cea mai mare problemă în familia lui Rareş, care se bazează pe ajutorul social şi alocaţie pentru a pune pe masă o pâine pentru cei 7 copii ai lor. În timp ce mama nu are niciun venit, tatăl lucrează ca zilier pe la oamenii din sat pentru o brumă de bani din care abia acoperă cheltuielile curente. Dincolo de lipsuri, copilul se bucură de părinţi care îl iubesc mai presus de orice, iar mama lui mărturiseşte că orice sacrificii ar trebui să facă nu va renunţa niciodata la el.
Gradul de ocupare redus accentuează starea de sărăcie
La nivel macroeconomic, o țară a cărei rată de părăsire timpurie a şcolii este ridicată se va confrunta cu probleme legate de forța de muncă și șomaj, de coeziune socială și de competitivitate în general. În mediul rural, rata şomajului în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani este de 22% iar gradul de ocupare al persoanelor cu vârsta între 18 şi 60 de ani este de aproximativ 46% .
Copiii săraci de astăzi vor deveni adulţii săraci de mâine. Acest cerc vicios al sărăciei poate fi întrerupt aducând copiii la şcoală, deoarece prin educaţie cresc şansele găsirii unui loc de muncă, care să le ofere viitorilor adulţi venitul necesar unui trai decent.
Rezolvă strategia antisărăcie toate aceste probleme? Rupe lanțul sărăciei? Dacă da, ONG-urile o susțin necondiționat.
Gabriela Grama