Manipularea străzii sau atac la societatea civilă organizată? – dilema aceasta m-a preocupat zile de-a rândul, asistând la evenimentele recente, din care ne-am ales cu un nou guvern, habar n-am încă, dacă mai bun sau mai rău decât altul.

”Ascultăm ce vrea strada” – intenție bună, nu zic nu, dar greu de materializat deoarece aceeași ”stradă” striga, fie într-o culme a descătușării, fie ca expresie a debilității momentane ”suntem liberi, n-avem lideri”.

Apoi, dacă n-avem lideri, cum să exprimăm ce vrem? Strigând toți odată, fiecare ce-l doare?

”Ascultăm ce vrea strada” – manipulare pe față, tradusă de politicieni frustrați, în: ”asta au vrut, asta au – tehnocrați, dar dacă nu vor face ce ne-am angajat noi (și sunt campioni la a-și ține cuvântul!) atunci le blocăm inițiativa. Au uitat că tot aștia din stradă au și votat.

”Ascultăm ce vrea strada”- idee bună a vreunui priceput, sigur nu a celui ce a scos-o pe gură public, de a dezbina și a stăpâni, dovadă că batrânul Machiavelli, chiar a fost diabolic PR-ist. Cu alte cuvinte, mulți, dezorganizați, ne facem că îi ascultăm și astfel legitimăm acțiunile noastre. N-au lideri? Le dăm noi! Dl Noi, faceți un pas înainte!

Până la urmă, dintre cei din stradă au apărut unii dintre liderii societății civile din ONG-uri, pentru că au realizat că: manipularea va fi desăvârșită, până când oamenii aceea ”fără lideri” se vor organiza, că de fapt ce spun ONG-urile de ani de zile despre sistemul care nu funcționează, despre nedreptate și umilinţă, despre corupție și hoție, e fix ce i-a scos în stradă pe cei pentru care tragedia de la Colectiv a umplut paharul.

Îmi beau de câteva seri ”cupa de otravă” privind dezbaterile de la o televiziune care a pornit o cruciadă împotriva ONG-urilor, furibundă, pentru că taman când erau pe val, s-au trezit cu părțile moi impregnate de apă.

Același grup de justițiari care au răcnit ascuțit împotriva unora sau altora, pentru ași face loc cu coatele în peisajul media, acum nu mai luptă cu corupția ci cu …Soros și ai lui. Mă intreb dacă urlau împotriva corupției din convingere, de ce nu se bucură de plecarea celor pe care îi numeau corupții de la guvern? Sau poate acum nu-i mai cred corupți? Și au trecut doar câteva zile…

La tocător au intrat ONG-urile pentru că acolo, băieții și fetele de la TV nu au influența pe care și-o doresc, și oricum au nevoie de un inamic public. Prea tare nu m-am supărat pe ei, pentru că, cu toate aerele de atotștiitori le înțeleg limitele: la stânga punga celui ce-I hrănește, la dreapta, punga celui ce-l plătește, sus cerul plin de stele – rece la tot ce e pe Pământ și jos, hăul cu cei răi, plin ochi de nu mai ai unde să mai pui un ac. În rest, ei se luptă cu neagra neștiință și ca orice român cu … grija zilei de mâine.

Așa ocupați, cum să mai aibă limpezimea de a vedea miile de profesioniști din ONG-uri care schimbă prin munca lor viața unor oameni? Cum să vadă lupta pentru fonduri, în condițiile în care finanțarea publică autohtonă nu prea există, dar probleme sociale cât lumea? Dacă cei finanțați de Fundația Soros, sunt manipulați de acest personaj des menționat, atunci lucrurile sunt mai grave. Ar trebui să denunțăm UE, să denunțăm pe Melinda și Bill Gates, să denunțăm toate agențiile străine și fondurile private care sprijină financiar proiectele.

De fapt ce se întâmplă? O fi ceva mai important decât ponegrirea ONG-urilor în masă? Timpul va spune…

Mihaela Munteanu